Un nebun fagaduieste si-nteleptul s-amageste

Într-o zi, Nastratin Hogea, cearta c-un vecin având,
Fuse tras la judecata, pentru dânsul jalba dând;
Nastratin plecând sa mearga spre a se înfatisa,
Baga-n sân un pietroi mare si se-nfatisa asa;
Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi placea,
Nastratin pe taina sânul îsi arata si tacea.
Judecatorul vazându-l ca îsi batea sânul plin,
Toata dreptatea o dete în partea lui Nastratin;
Dupa ce jeluitorul fu d-aci afara dat,
Zise lui Nastratin Hogea: - Scoate ce mi-ai aratat;
El scotând îndata piatra, o puse cu cinste jos
Si se trase la o parte, cu chip prea politicos.
- Dar ce este asta ? zise judecatorul batrân;
- Este darul, el raspunse, ce ti-l aratam în sân.


Draga citorule...

de te afli aici, tu interes prezinti,
iar eu ca fan al scrierilor lui Anton Pann,
cu multa placere iti recomand... a lectura,
caci invatatura-i scrierea lui inteleapta,
incontestabila si dreapta!

Invata a privi dincolo de fermecatele litere,
ce cu iscusinta cladesc magice cuvinte,
ce nasc la radu-i povestiri
cu bune si rele, despre-al omului narav,
ce c-un da sau ba
deseori negat e de fiinta ta,
vezi Doamne... cum ca tu n-ai fi asa!

Despre-al omului narav, multe-s si bine zise
pentru indreptarea neroadei gandiri.

Cu drag pentru tine cititorule...
Zippo Daniel

Un comentariu: