Feţele tăcerii

Fireşte, cineva trebuie să ridice mâna spre a fi văzut de ceilalti care cred că el, insă n-au curajul să strige . Oricând e momentul adevărului, al dreptaţii, al sinceritaţii şi mai mult ca oricând, e acum. Se poate şi trebuie să spunem deschis totul. Eu am spus puţin, dar e numai începutul. Mi-e lehamite de cei ce se văicăresc pe la colţuri, de înfrantii fără luptă, de bârfitori şi leneşi, de călduţi şi somnoroşi. Ştiu că se poate, sunt prea multi oameni de inimă, de bine, care trebuie să se intâlnească definitiv...


5 comentarii:

  1. Eu daca vreau sa tac ...tac! :)))( Ca sa fim intelesi)

    RăspundețiȘtergere
  2. api.. draga Meea... de la o vreme cam taci :))

    RăspundețiȘtergere
  3. am sa revin promit .. momentan nu prea am mai avut timp de scris ca m-am tot dat cu bicicleta pe coclauri ... :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Tac draga nutsule dar de cetit tot te cetesc! :P

    RăspundețiȘtergere