In vidul existentei

Privind in trecul viitorului meu
Vad prezentul dureros... e greu,
Dar eu sunt un soldat mi-am spus,
Tine piept si fruntea sus.

In culoarea gri de ai sa te ineci
Cand privirile-ti par seci
Sa nu uiti, sufletul ti-e plin de dor,
Iar acolo undeva, e cel mai de pret fior.

Lacrima pe obraz de-i tristatrista,
A iubirii virtute-i pierita,
Iar in neant n-are sa invie,
Caci e o trista melodie.

Zambetul de-i dulce, e dulce poezie
Ce-aduce stare de frenezie,
Un soare, un cer senin,
Primeste iubirea ca fiind un dar divin.

Din ale sentimentelor chinuri groaznice
Rasar, tot mai mult pe zi ce trece,
Pentru a-ti desena pe chip... un zambet,
Pentru a-ti sadi bucuria in suflet.

Sa scrijeleasca in mine lasa-ti durerea
Pana-si va gasi pieirea.
Aici sunt eu, aici nimic nu e greu,
Dar aici... nu voi fi mereu.

Multumesc de titlu Mada...

Un comentariu:

  1. pai poezia e a ta.. titlul doar o parte din mine:)) deci meritele sunt ale tale...

    RăspundețiȘtergere