Scrisoare din front

Au dat navala, s-au napustit,
asupra noastra la asfintit
nori gri nori furiosi
sa ne spele caci suntem pacatosi!

Un blestem parca s-a abatut,
de praf am fost inghititi,
camarazi multi au cazut
de peste tot de gloante ciuruiti.
Ale lor chipuri murdare, inca le vad in vis,
zambind in fata mortii
si inca aud acel cantec de cor
si-un fior, numit emotii.
Purtat de al gandului glas
in urma pasilor las
amintirea ta camarade,
ce mi-ai fost in front frate.
Am suflet de soldat,
eu... sunt un soldat,
chipiul inca imi sta pe cap,
bocancii imi sunt grei si ranita din spate,
simt ca raman fara suflare
ceva parca sta sa ma doaboare.
Am ochii goi si zambetul amar
acum orice gand pare a fi in zadar
dar eu... eu sunt un soldat!

Am fost, sunt si voi fi mereu soldat,
trebuie sa fiu tare
caci mama si tata ma asteapta pusi la masa
sa calc pragul casei, sa spun:
-Am venit acasa!
Infrunt munti si vai,
indur frig, vant si ploi,
de a ta vitejie neamului sa pot grai,
ca esti unul dintre acei eroi,
ce pentru neam, pentru popor,
pentru pace, libertate si tricolor,
ai luptat pana la ultima suflare,
ai fost cel ce a stat mereu in picioare
si-ai zambit in fata mortii,
dusmanilor piept de temut ai dat,
nu te-ai lasat pradat.
Unde mi-esti tu frate,
acum cand toti striga libertate,
al casei prag fara tine cum sa-l calc
cand tu esti tarana ce o calc?
Lacrimile si ruga maicutei
iti vor spala pacatele,
ca odihna sa-ti fie usoara,
odihna ce ma infioara.