Glasul sufletului

Dupa al sufletului glas
spre`acel dulce grai
purtat de pas ma las
si privind in urma ma-ngandurai.

Zarind acel apus de soare
aici ramas singur stingher
pe al meu drum caut o stare
privind acel senin cer.

Croindu-mi singur drumul
printre straini cu toate cele
caci prieten bun ramane gandul
si-avere amintirile.

Acum cu sufletu-npacat
alaturat gandurilor mele
mai departe am plecat
prin lume in cautarea unei stele.

Ochii iti sunt blanzi si calzi
vad in ei sclipirea chemarii mele
tu zbuciumi linistea zilei de azi
tu oare ai raspuns intrebarilor mele ???

Intr-acest moment nebunesc
pentru o clipa imi tin suflarea
incercand raspunsuri tot nu gasesc
poate e mai bine sa uit intrebarea.

Poate sunt mult prea obosit
ca sa mai simt acea magie
si totusi cuprins de ea ma las vrajit
sfarsind acea trista calatorie.

Hai inchide ochii, ia-ma de mana
tu chip de inger intristat
deschideti sufletul sa-ti vindec rana
spune-mi oful ce te-a inlacrimat.

Hai lasa-ma sa-ti redau zambetul
cel de zi cu zi pe buze purtat
lasa-ma sa platesc eu pretul
durerii tale ce te-a patat.

Hai sa ratacim pe alei pustii
sa visam la cum ar fi
daca ar fi sa fim iar copii.

Scrisoare fara destinatar !

Draga Cititorule

Deschisa mi-e calea spre orizontul indepartat, spre care pierdut in ganduri de vant ma las purtat... ma simt puternic iar pasul mi-e vioi, asi putea merge pana la stele si inapoi.
Un zambet timid, se furiseaza pe al meu chip iar visul meu, nu e ca un castel cladit din nisip.
Turturele roiesc in jurul meu... parca asi ciripi cu ele si eu, ma simt vrajit, ba chiar mai mult... sunt nebun, ma cred un zeu!
Trec voios cantand "Andrii Popa" prin valea seaca si constat caci eu... nu am nici hanger si nici teaca!
Zabovesc o clipa la o gura de izvor, na... prost obicei sa mai tutungesc oleaca, caci lupul schimba blana dar naravul ba!
Odata tabietul terminat gust apa izvorului si-apoi usor o iau la pas din loc cantand cu patos:
"In codrul verde nu se mai pierde nu se mai vede urma de cal pe la izvoare nu mai apare umbra calare a vreunui haiduc unde s-au dus unde au apus ani de sus ai gloriei lor unde-s pistoalele unde-s pumnalele caii si pintenii lor..."
Frumoasele versuri rasuna in ecoul padurii tacute, in care printre ale ei ramuri din cand in cand
o raza de soare se mai face vazuta.
Sunt nebun asa spun unii, insa nebunia mea e bucuria mea asta nu e un vis, ci e a mea liniste al meu paradis accesibil oricui, pentru toti e deschis!
Eu am fost, sunt si mereu voi fi... voi fi prezent acolo in cele spuse mai sus!
Eu iti intind o mana, mana mea dreapta si iti spun soptit "Hai vi si tu... ?"


Cu drag semnat Eu.

Te-am pupat!