Nu a vrut sa fie asa...

La umbra stejarului secular,
Cu toiagul in poala, sade un batran,
Al carui cugetu acum e necuget.
Fost pelerin al sufletelor,
Acum calau al amintirilor,
Un batran cu barba sura,
Cu fata aspra si privirea dura,
Mijeste-n zare a sa perzanie,
Ca nu a stiut sa fie,
Ca inima-i cum n-ar trebui sa-i fie,
Si doar murmurul ragusit al gandului
Mai rasuna inchizand o pleoapa,
Cu amaraciune spunand:
-Eu n-am vrut sa fiu asa...

In vidul existentei

Privind in trecul viitorului meu
Vad prezentul dureros... e greu,
Dar eu sunt un soldat mi-am spus,
Tine piept si fruntea sus.

In culoarea gri de ai sa te ineci
Cand privirile-ti par seci
Sa nu uiti, sufletul ti-e plin de dor,
Iar acolo undeva, e cel mai de pret fior.

Lacrima pe obraz de-i tristatrista,
A iubirii virtute-i pierita,
Iar in neant n-are sa invie,
Caci e o trista melodie.

Zambetul de-i dulce, e dulce poezie
Ce-aduce stare de frenezie,
Un soare, un cer senin,
Primeste iubirea ca fiind un dar divin.

Din ale sentimentelor chinuri groaznice
Rasar, tot mai mult pe zi ce trece,
Pentru a-ti desena pe chip... un zambet,
Pentru a-ti sadi bucuria in suflet.

Sa scrijeleasca in mine lasa-ti durerea
Pana-si va gasi pieirea.
Aici sunt eu, aici nimic nu e greu,
Dar aici... nu voi fi mereu.

Multumesc de titlu Mada...

Abisul gandurilor

In somnul cel de veghe
al ceasului tic-tac in ecou se piede,
nascocind trairea veche,
fiinta... trecutului se vinde.

Cufundat in propria tacere
persoana ti-e meschina,
tu... esti a ta durere
restul nu-si poarta o vina.

Malefice ganduri tresar,
esti cu totul un suspin,
tu... suflet tacut si murdar
trezeste-te din chin.

Deschide ochii, iar ei iti vor destainui,
ca lacrima, lacrima tre` sa-ti fie...
si zambetul de-asemeni,
pe chip stranse doar de bucurie.

Mostenire

spuse au fost, spuse vor fi,
vrednice povesti de vom trai,
fara teama si ingroziti de elfi,
in jur privim... tot ascunsi din vai.

bravi sa fim, la atac sa iesim,
caci noi... suntem niste eroi
si cu multa vitejie, tragem linie,
sa constatam ca suntem... oi!

cu teorema in teorie,
dezbatuta, se tot bate apa in piua,
ca e mostenire ramasa pe vecie
sa facem baza la prostie.

Scrisoare din front

Au dat navala, s-au napustit,
asupra noastra la asfintit
nori gri nori furiosi
sa ne spele caci suntem pacatosi!

Un blestem parca s-a abatut,
de praf am fost inghititi,
camarazi multi au cazut
de peste tot de gloante ciuruiti.
Ale lor chipuri murdare, inca le vad in vis,
zambind in fata mortii
si inca aud acel cantec de cor
si-un fior, numit emotii.
Purtat de al gandului glas
in urma pasilor las
amintirea ta camarade,
ce mi-ai fost in front frate.
Am suflet de soldat,
eu... sunt un soldat,
chipiul inca imi sta pe cap,
bocancii imi sunt grei si ranita din spate,
simt ca raman fara suflare
ceva parca sta sa ma doaboare.
Am ochii goi si zambetul amar
acum orice gand pare a fi in zadar
dar eu... eu sunt un soldat!

Am fost, sunt si voi fi mereu soldat,
trebuie sa fiu tare
caci mama si tata ma asteapta pusi la masa
sa calc pragul casei, sa spun:
-Am venit acasa!
Infrunt munti si vai,
indur frig, vant si ploi,
de a ta vitejie neamului sa pot grai,
ca esti unul dintre acei eroi,
ce pentru neam, pentru popor,
pentru pace, libertate si tricolor,
ai luptat pana la ultima suflare,
ai fost cel ce a stat mereu in picioare
si-ai zambit in fata mortii,
dusmanilor piept de temut ai dat,
nu te-ai lasat pradat.
Unde mi-esti tu frate,
acum cand toti striga libertate,
al casei prag fara tine cum sa-l calc
cand tu esti tarana ce o calc?
Lacrimile si ruga maicutei
iti vor spala pacatele,
ca odihna sa-ti fie usoara,
odihna ce ma infioara.

Cantec

Ce daca nu ma vezi
si ce daca sunt departe
ochii tai marunti si verzi
eu ii simt si zi si noapte.

Gandul meu te vrea pe tine
nu pot sa mi-l stapanesc
de-i fac rau sau de fac bine
doar la tine ma gandesc.

Abia astept sa te revad
si-o sa sper sa am noroc
de n-o fi mare prapad
vreau sa te sarut cu foc.

Si daca ne-o desparti
de-o intamplare rea din fire,
pentru mine tu vei fi
cea mai dulce amintire.

Noaptea ma va gasi
ratacit pe-un varf de munte,
eu tot la tine m-oi gandi
incarcat de dorurï multe.

Clipe tarzii...

N-am sa-ti caut chipul irascibil
N-am sa-ti mai laud frumusetea
Voi ramane tandru si sensibil
Caci din viata face parte si tristetea

Sa nu m-astepti sa revin iara
Sa-ti managi sufletul de gheata
Caci n-am sa bat a doua oara
La usa ce mi s-a-nchis in fata

As fi vrut ca ochii tai de ciocolata
Sa ii pot descrie in poeme
Insa fiind tarziu, de-acum incolo niciodata
Fii convinsa, glasul meu n-o sa te cheme

As fi vrut macar sa terminam frumos
Amintirea dulce sa ne fie
Dar ne-am ratacit si... si ce folos
Stim si noi oricum, clipa-i tarzie

Cuget irefutabil...

Multi ani asternuti mi-au fost in cale, al caror sir m-au facut mare,ani plini de voie buna, cand aveam, propriul meu cer senin si soare!
Ani claditi cu vise transformate in traite impliniri ce aduc acum culoare in amintiri.
Toti anii marcati mi-au fost, de trecatoarele iubiri si dezamagiri,ani trecuti cu lacrimi, zambete si sclipitoare priviri.
Din cand in cand nostalgic deschid cufarul mintii mele prafuite aducandu-mi aminte ca sunt un fericit posesor al unui sertar plin de scrisori in ale caror asteptare mereu eram nerabdator, scrisori ce le citeam atent cu interes, entuziasmat, de nenumarate ori iar ilustratele mi-aduc aminte de drumurile ce le faceam pe atunci cu un singur gand si ala tot nerabdator, sa o vad pe ea!
Asi da orice, acei ani sa-i pot recapata, fiecare clipa in parte asi retrai de asi putea!
Am golanit si-am cochetat cu ochi verzi, albastri si caprui, cu caractere dulci si amarui, au fost multe nopti si zile senine si tot atat de multe pline de suspine.
Destainuite sentimentele mereu mi-au fost, pentru unele persoane fara rost si de prea putine ori cu folos, insa cu constiinta impacata mereu m-am intors pe al meu drum cu capul sus pasind voios.
Egoismul la mine nu-si are loc, am intins o mana oferind putinul meu tuturor chiar si dusmanilor.
Golanind cu bun simt am trait, fie ca am suspinat, fie ca am iubit, eu mereu am zambit caci orice in asta viata isi are rost si intotdeauna acelas sfarsit!

In drum spre nicaieri...

Contemplate imi sunt potecile,
prin binecuvantarea pasilor ce am primit
sa-mi traiesc bucuros ratacirile
intr-un mod simplu si mult dorit.

Deseori cu creionul cochetez,
printre mii de cugete
reusesc totusi sa desenez,
traitele stari si sentimente.

Soaptele suave pierdute in pustia noapte,
sunt ca pasii facuti din loc
ce prin absurd te poarte departe
dupa destin, dupa noroc.

soarele zambeste,
o floare intalnesti in cale
cu petalele fermecate
ce dau sens vietii tale.



Aceasta floare ilustrata este primita cadou de la Raluca... click pe imagine!

In amurg...

Ascunse in asfintit,
neimpartasitele sentimente
poarta un gand nerostit,
ratacit in privirile discrete.
Furisate in asfintit,
stau chipuri morbide
ce par sa-si fi regasit,
mult prea ravnitele, zambete timide.
Vesnicul purtator de povesti
lumii intregi da de veste,
cum pierdute in asfintit
intr-al lor taram de poveste
in taina s-au daruit!
Totul se ineaca in amurg
si-a lor poveste incepe, cu acelasi amurg
in care luna, vantul si stele,
singurii martori le sunt.


Filele Cercetasului Bro

Glasul sufletului

Dupa al sufletului glas
spre`acel dulce grai
purtat de pas ma las
si privind in urma ma-ngandurai.

Zarind acel apus de soare
aici ramas singur stingher
pe al meu drum caut o stare
privind acel senin cer.

Croindu-mi singur drumul
printre straini cu toate cele
caci prieten bun ramane gandul
si-avere amintirile.

Acum cu sufletu-npacat
alaturat gandurilor mele
mai departe am plecat
prin lume in cautarea unei stele.

Ochii iti sunt blanzi si calzi
vad in ei sclipirea chemarii mele
tu zbuciumi linistea zilei de azi
tu oare ai raspuns intrebarilor mele ???

Intr-acest moment nebunesc
pentru o clipa imi tin suflarea
incercand raspunsuri tot nu gasesc
poate e mai bine sa uit intrebarea.

Poate sunt mult prea obosit
ca sa mai simt acea magie
si totusi cuprins de ea ma las vrajit
sfarsind acea trista calatorie.

Hai inchide ochii, ia-ma de mana
tu chip de inger intristat
deschideti sufletul sa-ti vindec rana
spune-mi oful ce te-a inlacrimat.

Hai lasa-ma sa-ti redau zambetul
cel de zi cu zi pe buze purtat
lasa-ma sa platesc eu pretul
durerii tale ce te-a patat.

Hai sa ratacim pe alei pustii
sa visam la cum ar fi
daca ar fi sa fim iar copii.

Scrisoare fara destinatar !

Draga Cititorule

Deschisa mi-e calea spre orizontul indepartat, spre care pierdut in ganduri de vant ma las purtat... ma simt puternic iar pasul mi-e vioi, asi putea merge pana la stele si inapoi.
Un zambet timid, se furiseaza pe al meu chip iar visul meu, nu e ca un castel cladit din nisip.
Turturele roiesc in jurul meu... parca asi ciripi cu ele si eu, ma simt vrajit, ba chiar mai mult... sunt nebun, ma cred un zeu!
Trec voios cantand "Andrii Popa" prin valea seaca si constat caci eu... nu am nici hanger si nici teaca!
Zabovesc o clipa la o gura de izvor, na... prost obicei sa mai tutungesc oleaca, caci lupul schimba blana dar naravul ba!
Odata tabietul terminat gust apa izvorului si-apoi usor o iau la pas din loc cantand cu patos:
"In codrul verde nu se mai pierde nu se mai vede urma de cal pe la izvoare nu mai apare umbra calare a vreunui haiduc unde s-au dus unde au apus ani de sus ai gloriei lor unde-s pistoalele unde-s pumnalele caii si pintenii lor..."
Frumoasele versuri rasuna in ecoul padurii tacute, in care printre ale ei ramuri din cand in cand
o raza de soare se mai face vazuta.
Sunt nebun asa spun unii, insa nebunia mea e bucuria mea asta nu e un vis, ci e a mea liniste al meu paradis accesibil oricui, pentru toti e deschis!
Eu am fost, sunt si mereu voi fi... voi fi prezent acolo in cele spuse mai sus!
Eu iti intind o mana, mana mea dreapta si iti spun soptit "Hai vi si tu... ?"


Cu drag semnat Eu.

Te-am pupat!