Franturi de gand...

S-au stins luminile
si in a gandului pustietate
iti numeri zilele etichetate, traite toate
sentimentele-ti sunt pierite
asternute in versuri meschine
candava iar revenite,
ce aparent leaga alte destine.

Pe deplina gustata fericire
a fost, acum sta despicata
asteptand o reintregire
spre a sufletului liniste suflecata,
iar lacrima-i ca picatura de roua,
pe o petala de bujor, despicata in doua,
scursa in alinarea sufletelor.

Franturile dragi de amintiri
condamnate sunt la moarte
dar inocente traite povestiri
inca te bantuie in zi si in noapte
se zbate in tine un fior, iar sufletescul cant de jale
se aude ca intr-un ecou, venit din departare,
cu desartele ganduri, ce mereu apar
cand tu crezi ca imbini, tu defapt destrami.