Sperante pierite

Prin valea mortii, cutremurat pasesc,
Crucile de pe stanci ma privesc,
O adiere de vant in oase-mi patrunde
Iar din urma o ceata deasa ma cuprinde.


Tinere suflete inghitite in amurguri
Raman a fi captive in amintiri,
Raman a fi franturi, clipe traite,
Zambete, saruturi,acum pe veci pierite.


O adierea de vant
Aduce un gand, al lor dulce cant
Si al lor blestem, ce pare revenit,
Cu a lor poveste, ce altul a retrait.


Inca o cruce se ridica in zari,
Spulberate sunt vise pe carari,
In taina scurse sunt lacrimi parintesti
Rostind un nume adormit pe veci.

"Ingerii vin tiptil si-alene, sa te mangaie pe gene si mi-ti leagan, dulce leagan, fraged trupsor de crin, ca sa adormi frumos si lin, noapte buna ingeras! "
(text gravat in placa de marmura ridicata pe valea jepilor in memoria lui Andrei N. Jor si Ana Maria Coman alturi de fotografiile lor)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu