Peste-al nostru sarut

Peste-al nostru sarut
Se asterne tacut
Fir cu fir, ceas de ceas,
Al distanţelor glas.

Te mai vad doar in gind,
Te sarut doar visand,
Ne desparte-un destin
Parc-as fi un strain.

Tot ce nu poate fi
Vom pricepe-ntr-o zi:
E prea frumos si-i prea greu
Ca sa tina mereu.

As fi vrut sa te am
Ceas de ceas, an de an,
Parfum dulce de roza,
Dar te am doar in poza.

Ale inimii batai,
Vraja ochilor tai,
Gura ta si-al tau sarut,
Toate simt ca le-am pierdut.

Sunt un nebun.

Multi spun ca sunt un nebun,
Ce asteapta in gara un tren,
Multi spun ca sunt un nebun,
Nebun sa fiu sa dorm in tren.

Da... poate sunt un nebun,
Un calator cu un suflet rau sau bun
Mereu plecat, mereu venit,
Da, Da, sunt un nebun fericit.

Cu vise calea-mi deschid
Pe o poteca de munte le-am regasit,
Iar sufletul imi este ghid
Liber ma simt si implinit.

Da, da, sunt un nebun fericit
Insa voi nu m-ati crezut.
Dincolo de voi, in zari spre rasarit,
Pierirea voastra am vazut.

Ma desprind de voi cu o durere
Si va las sa pieriti
Inghititi de haul arogantei voastre
In invidie si ura sa traiti.


Noima tainuita

Intr-o continua contemplare,
Aflat sub inflacaratul rosu cer
Ma ridic in picioare.
Soptita mi-e o poveste,
Ce imi pare un mister
Si fascinat, privesc in zare.
Luminile s-au stins,
Tacerea s-a asternut,
Iar de farmece invins
Clopotul din schit ramane mut.
Jos in vale la stana,
Se vede o lumina.
Un batran cioban cu barba sura,
Cu un bat de chibrit
Aprinde un felinar,
Caci veghea-i lunga peste noapte...
Cu pipa in mana si toiagu-n poala sprijinit
Straja-i alor lui mioare
Cu al sau gand tainuit.
De la asfintit, pan` la rasarit,
Suiera vantul de noapte
Suiera... de parca ar da ceva de veste,
Dar el cu o noima ratacit
Mai mereu aici pe creste
Spune, ca are multe de povestit.

Valori morale

Aprind ultimul chistoc de tigare ramas pe masa de aseara si ma pierd in amintirea vremurilor din trecut in rezolvarea unuei dileme si ma intreb, oare ce sunt adevaratele valori morale??? Imi place si vreau sa cred ca ma voi ridicala cer, la fel ca fumul spre tavan, dar un pacatos ca mine ce sunt, o sa arda in iad traind cu acelas suflet plin de pacat, sunt constient de tot ce spun acum si tot ce spun e doar un simplu gand avar. Sunt ca un viu printre morti, fara rost cu ochii inchisi pasesc si ma trezesc intre idioti. Azi sunt hotarat.... da vreau sa zambesc, dar zambetul mi l-am pierdut nu-l mai gasesc si acum neputincios privesc cum adevaratele valori sociale se prabusesc. O nu prea multe lacrimi curg, o nu sentimentele distrug, o nu prea multa lume e napadita de ura, o nu foamea te indeamna iti spune pune mana si fura!

Atunci cand totul se va sfarsi !

Atunci cand totul se va sfarsi
voi sti ca maine e o alta zi,
in care cu fruntea sus voi pasi grabit
poate spre apusul altei zile
lasand in urma mea durerea,
ce inima parca ti-o crapa,
am sa ridic spre cer privirea
lasand o lacrima sa cada;
cu tristete privind spre acelasi amurg,
fiind satul de tot ceea ce vad si aud.
Iar lacrimile ce siroi acuma curg
ma fac sa fiu... de necrezut mai rau mai crud.
ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc,
speriat spun, nu mai sunt ce am fost,
pe cand amintirile placut raman,
ilustrate inchise intr-un sertar,
amintiri placute insotite de o parere de rau si un zambet amar.

Atunci cand totul se va sfarsi,
voi sti, ca maine e o alta zi;
in care resemnat de la cap o voi lua
pe drumul meu croindu-mi singur soarta.
Acum departe de tine draga mea,
pornesc la drum orbit cu inima grea
si nu ma simt deloc prea bine cand trec pe langa tine,
ca un strain fara a te saluta,
iar privirea ta parca soptit imi spune
de fiecare data timid un ultim adio,
fara ca eu a putea spune nu vreau...
lund cu tine o parte din mine
lasandu-ma cu o dureroasa amintire,
dar orice sut primit poate fi un pas inainte
si un bine facut spre al meu bine
ca apoi sa`ti pot multumi,
sa`ti pot spune linistit si eu, adio iubire!