Mai stiu... Mai stii...



Mai stii...
cum usor ne desprindeam...
de orice gand, doar noi pe noi ne aveam,
frau liber imaginaitiei noi doi dadeam,
printre astri navigam,
impruna vise crosetam... radeam,
da...da... la omu ne aflam.

Mai stii ...
cum intr-o avalansa de vise... usor ne pierdeam,
fara de noima suav paseam
spre al nostru pisc ne indreptam,
cursul apei urmam, de mana ne tineam,
iar amintirea-i ca... parca pluteam...
Da... da... spre Padina mergeam.

Mai stii ...
cum tu... in bratele mele te aciuai,
a ta privire intr-amea o pierdeai
si`mi zambeai fara de grai,
tu... pe deplin ma inundai
cu al tau zambet ce pe buze il purtai,
un obicei aveai... buzele-ti muscai... radeai
oh doamne... cat de draga mi-erai
da... da.... amintirea... cascada Ialomita-i.

Mai stii ...
cum noi...in urme de albastru ne pierdeam,
si-ti savuram ai tai pistrui si buzele-ti dulci-amarui,
parul tau lung, sarutul balbait, cuvantul ce n-aveai sa-l spui,
mai stai, mai stai...o vara sau orice anotimp efemer,
sa ne suim in doi,sus pe Morar sa fim doar doi sub cer,
te rog...iti spun...te rog mai stai...
sa fii un pic, din fostul vis, din fostul ce erai,
da da, erai un fost, eram la Caraiman si era mai,
cat te iubeam...in timp ce tu dormeai...

Mai stii...
ce mult e de atunci din saizeci si sapte?
Eram la peles in fata la fantani,
erai intr-o pelerina rosie frumoasa,
o poza a ramas ca amintire.
Apoi la cota o mie patru sute,
ne-am pozat cu un caine ciobanesc german,
la varful cu dor al tau nume,
l-am crestat intr-un bolovan.
Tu din Constanta eu din Maramures,
Bucegii un pic atunci ne-au unit,
eram copii, era o alta lume.
Poate vreodata ne vom reintalni.