risipit, gand ratacitor...





Al drumetului, ratacit duh,
asfintitu-i zambet, ascuns in vazduh,
gandurile, precum fluturii zboara,
iar privirea-i... adiere usoara,
cazuta spre al soarelui asfintit,
sa fie trezit, de-al soarelui rasarit,
a carui raza, sa-i mangaie tandru,
incruntatul chip aspru.

Ploapele-s greu lasate
si gandurile-s inselate,
dar dorinta-i inca vie
frageda in vant ca o papadie.
pe al lungului drum sihastru
curmata-i suferinta aspru,
in somnul ce-l cuprinde,
cu un zambet amarui, fara de cuvinte.

O lacrima, o floare,
un zambet de la soare,
o poteca deschisa in urcare,
in urma pasului, lasa fiecare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu