Franturi de gand...

S-au stins luminile
si in a gandului pustietate
iti numeri zilele etichetate, traite toate
sentimentele-ti sunt pierite
asternute in versuri meschine
candava iar revenite,
ce aparent leaga alte destine.

Pe deplina gustata fericire
a fost, acum sta despicata
asteptand o reintregire
spre a sufletului liniste suflecata,
iar lacrima-i ca picatura de roua,
pe o petala de bujor, despicata in doua,
scursa in alinarea sufletelor.

Franturile dragi de amintiri
condamnate sunt la moarte
dar inocente traite povestiri
inca te bantuie in zi si in noapte
se zbate in tine un fior, iar sufletescul cant de jale
se aude ca intr-un ecou, venit din departare,
cu desartele ganduri, ce mereu apar
cand tu crezi ca imbini, tu defapt destrami.

frantura de gand...

Bogata sa-ti fie imparatia sufleteasca ce prin cuvant iti face gura sa graiasca, ridicati batrane acea privire cazuta fa-ti prin cuvant intelepciunea auzita, din sufletul tau rupe si da-mi te rog o parte lumineaza-mi gandurile-ntunecate caci eu vreau acea divina puritate, vreau sa vad raul in bine preschimbat si un cer senin in locul celui intunecat caci nori de furtuna acum se adunaiar lumea e plina de zbucium si ura.

Un gand o soapta!

Intr-un taram de poveste,
Legate au fost prin juraminte,
Doua maini ce s-au intalnit,
Patru ochi caprui ce s-au povestit.

Un tainuit sarut, cu emotie daruit,
Cu zambet timid a fost primit
Sub cerul sclipitor plin de stele,
Acolo undeva in bratele mele.

Inca imi amintesc acel chip
Si zambetul, pasind desculti pe nisip
Prin glas soptit, copii din noi au revenit,
Ne-au ravasit, ne-am privt, ne-am zambit.

Retraite clipe, ca in prima zi
Multe au fost si vor mai fi,
Iti promit solemn, te voi gasi
Acolo oriunde tu ai fi....!

Sperante pierite

Prin valea mortii, cutremurat pasesc,
Crucile de pe stanci ma privesc,
O adiere de vant in oase-mi patrunde
Iar din urma o ceata deasa ma cuprinde.


Tinere suflete inghitite in amurguri
Raman a fi captive in amintiri,
Raman a fi franturi, clipe traite,
Zambete, saruturi,acum pe veci pierite.


O adierea de vant
Aduce un gand, al lor dulce cant
Si al lor blestem, ce pare revenit,
Cu a lor poveste, ce altul a retrait.


Inca o cruce se ridica in zari,
Spulberate sunt vise pe carari,
In taina scurse sunt lacrimi parintesti
Rostind un nume adormit pe veci.

"Ingerii vin tiptil si-alene, sa te mangaie pe gene si mi-ti leagan, dulce leagan, fraged trupsor de crin, ca sa adormi frumos si lin, noapte buna ingeras! "
(text gravat in placa de marmura ridicata pe valea jepilor in memoria lui Andrei N. Jor si Ana Maria Coman alturi de fotografiile lor)

Peste-al nostru sarut

Peste-al nostru sarut
Se asterne tacut
Fir cu fir, ceas de ceas,
Al distanţelor glas.

Te mai vad doar in gind,
Te sarut doar visand,
Ne desparte-un destin
Parc-as fi un strain.

Tot ce nu poate fi
Vom pricepe-ntr-o zi:
E prea frumos si-i prea greu
Ca sa tina mereu.

As fi vrut sa te am
Ceas de ceas, an de an,
Parfum dulce de roza,
Dar te am doar in poza.

Ale inimii batai,
Vraja ochilor tai,
Gura ta si-al tau sarut,
Toate simt ca le-am pierdut.

Sunt un nebun.

Multi spun ca sunt un nebun,
Ce asteapta in gara un tren,
Multi spun ca sunt un nebun,
Nebun sa fiu sa dorm in tren.

Da... poate sunt un nebun,
Un calator cu un suflet rau sau bun
Mereu plecat, mereu venit,
Da, Da, sunt un nebun fericit.

Cu vise calea-mi deschid
Pe o poteca de munte le-am regasit,
Iar sufletul imi este ghid
Liber ma simt si implinit.

Da, da, sunt un nebun fericit
Insa voi nu m-ati crezut.
Dincolo de voi, in zari spre rasarit,
Pierirea voastra am vazut.

Ma desprind de voi cu o durere
Si va las sa pieriti
Inghititi de haul arogantei voastre
In invidie si ura sa traiti.


Noima tainuita

Intr-o continua contemplare,
Aflat sub inflacaratul rosu cer
Ma ridic in picioare.
Soptita mi-e o poveste,
Ce imi pare un mister
Si fascinat, privesc in zare.
Luminile s-au stins,
Tacerea s-a asternut,
Iar de farmece invins
Clopotul din schit ramane mut.
Jos in vale la stana,
Se vede o lumina.
Un batran cioban cu barba sura,
Cu un bat de chibrit
Aprinde un felinar,
Caci veghea-i lunga peste noapte...
Cu pipa in mana si toiagu-n poala sprijinit
Straja-i alor lui mioare
Cu al sau gand tainuit.
De la asfintit, pan` la rasarit,
Suiera vantul de noapte
Suiera... de parca ar da ceva de veste,
Dar el cu o noima ratacit
Mai mereu aici pe creste
Spune, ca are multe de povestit.

Valori morale

Aprind ultimul chistoc de tigare ramas pe masa de aseara si ma pierd in amintirea vremurilor din trecut in rezolvarea unuei dileme si ma intreb, oare ce sunt adevaratele valori morale??? Imi place si vreau sa cred ca ma voi ridicala cer, la fel ca fumul spre tavan, dar un pacatos ca mine ce sunt, o sa arda in iad traind cu acelas suflet plin de pacat, sunt constient de tot ce spun acum si tot ce spun e doar un simplu gand avar. Sunt ca un viu printre morti, fara rost cu ochii inchisi pasesc si ma trezesc intre idioti. Azi sunt hotarat.... da vreau sa zambesc, dar zambetul mi l-am pierdut nu-l mai gasesc si acum neputincios privesc cum adevaratele valori sociale se prabusesc. O nu prea multe lacrimi curg, o nu sentimentele distrug, o nu prea multa lume e napadita de ura, o nu foamea te indeamna iti spune pune mana si fura!

Atunci cand totul se va sfarsi !

Atunci cand totul se va sfarsi
voi sti ca maine e o alta zi,
in care cu fruntea sus voi pasi grabit
poate spre apusul altei zile
lasand in urma mea durerea,
ce inima parca ti-o crapa,
am sa ridic spre cer privirea
lasand o lacrima sa cada;
cu tristete privind spre acelasi amurg,
fiind satul de tot ceea ce vad si aud.
Iar lacrimile ce siroi acuma curg
ma fac sa fiu... de necrezut mai rau mai crud.
ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc,
speriat spun, nu mai sunt ce am fost,
pe cand amintirile placut raman,
ilustrate inchise intr-un sertar,
amintiri placute insotite de o parere de rau si un zambet amar.

Atunci cand totul se va sfarsi,
voi sti, ca maine e o alta zi;
in care resemnat de la cap o voi lua
pe drumul meu croindu-mi singur soarta.
Acum departe de tine draga mea,
pornesc la drum orbit cu inima grea
si nu ma simt deloc prea bine cand trec pe langa tine,
ca un strain fara a te saluta,
iar privirea ta parca soptit imi spune
de fiecare data timid un ultim adio,
fara ca eu a putea spune nu vreau...
lund cu tine o parte din mine
lasandu-ma cu o dureroasa amintire,
dar orice sut primit poate fi un pas inainte
si un bine facut spre al meu bine
ca apoi sa`ti pot multumi,
sa`ti pot spune linistit si eu, adio iubire!

Mai stiu... Mai stii...



Mai stii...
cum usor ne desprindeam...
de orice gand, doar noi pe noi ne aveam,
frau liber imaginaitiei noi doi dadeam,
printre astri navigam,
impruna vise crosetam... radeam,
da...da... la omu ne aflam.

Mai stii ...
cum intr-o avalansa de vise... usor ne pierdeam,
fara de noima suav paseam
spre al nostru pisc ne indreptam,
cursul apei urmam, de mana ne tineam,
iar amintirea-i ca... parca pluteam...
Da... da... spre Padina mergeam.

Mai stii ...
cum tu... in bratele mele te aciuai,
a ta privire intr-amea o pierdeai
si`mi zambeai fara de grai,
tu... pe deplin ma inundai
cu al tau zambet ce pe buze il purtai,
un obicei aveai... buzele-ti muscai... radeai
oh doamne... cat de draga mi-erai
da... da.... amintirea... cascada Ialomita-i.

Mai stii ...
cum noi...in urme de albastru ne pierdeam,
si-ti savuram ai tai pistrui si buzele-ti dulci-amarui,
parul tau lung, sarutul balbait, cuvantul ce n-aveai sa-l spui,
mai stai, mai stai...o vara sau orice anotimp efemer,
sa ne suim in doi,sus pe Morar sa fim doar doi sub cer,
te rog...iti spun...te rog mai stai...
sa fii un pic, din fostul vis, din fostul ce erai,
da da, erai un fost, eram la Caraiman si era mai,
cat te iubeam...in timp ce tu dormeai...

Mai stii...
ce mult e de atunci din saizeci si sapte?
Eram la peles in fata la fantani,
erai intr-o pelerina rosie frumoasa,
o poza a ramas ca amintire.
Apoi la cota o mie patru sute,
ne-am pozat cu un caine ciobanesc german,
la varful cu dor al tau nume,
l-am crestat intr-un bolovan.
Tu din Constanta eu din Maramures,
Bucegii un pic atunci ne-au unit,
eram copii, era o alta lume.
Poate vreodata ne vom reintalni.





Cronica

Pe foi prafuite,
de timp ingalenite,
inca din timpuri stravechi,
stau scrise povesti....

Prin cuvinte-mi stau ilustrate,
acele ganduri, odinioara,
ce tie iti sunt destainuite,
profund ca prima oara.

In putoarea zilelor de azi,
mii de ganduri te omoara,
cand te ridici, obligat tre` sa cazi!
si totu-i ca prima oara.

Intr-acest mediu infec,
cineva parca imi spune:
copile te descurci perfec!
iar pe nume, nu-i pot spune.

Inselat de gand, intrebat sunt:
- Incotro te-ndrepti batrane?
nici tu, nici eu, parca nimeni nu poate raspunde...
dar un glas timid aud ca-mi spune:
- Pasu-i langa pas pus, spre oriunde.


O nebunie de furie,
cuprinsa-i in tacere,
ce uimitor se dezlantuie,
intr-o uimitoare profunda tacere.
Gandaul ma duce departe?
Sau eu duc gandul departe?
Asta-i intrebarea...!!!

Va urma....

iluzie


Cand luminile se sting,
de un inger te crezi pazit,
cazut in somn de noapte... profund,
parca cineva... ceva iti spune soptind.
Gandurile iti fac noptile prea lungi,
simti ca ai vrea undeva departe sa fugi,
dar de unde pleci, tot acolo ajungi.

Tic tac-ul ceasului, e inca amortit in ecou,
pe cand tu, inca mai visez la un erou,
iar a ta gingasie, parca-i trecuta,
pierduta, ca petala de catifea cazuta,
ce asteapta, ca printr-o minune sa fie gasita,
de cel ce are la viata sa o readuca,
de strainul, ce durerea-i frange, ce in palme o ridica.

Roua pe bujori, lacrimi pe obrajori,
de simple of-uri, tristeturi sau doruri,
atingerea-i usoara, atingerea-i profunda,
purtata de un suflu in lumea cruda.
La o ceasca de cafea te vad zambind,
e dimineatza draga mea... stiu dar eu nu sunt,
sa-ti dau acel mult ravnit sarut,
si-mi pare rau...

Imi pare rau... caci pentru tine raman sa fiu,
nimic mai mult decat o simpla iluzie.
Imi pare rau caci dorinta-ti stiu,
iar eu raman a fi acea neinteleasa iluzie,
si nu vreau sa fac ceva spre implinirea ei
cand tu ma bucuri cu a ta confuzie.
Din desarte vise n-ai sa poti trai,
strategic gandind mereu la ce va fi,
ai sa-ti iesi din schema, si lezati vom fi.

Mimoza ori muza ?




Pasind printre mimoze,
ce se cred a fi mari muze,
stau acum manjite,
de inchipuita matura feminitate.

Departe de realitate,
dau dovada de imaturitate,
decorul parca nu te mai cuprinde,
iar cuvintele-mi sunt mute si surde.

Incotro vrei tu sa mergi?
Incotro te indrepti?
La brat, intr-acolo vreau sa te-nsotesc!

Apele-ti sunt tulbure, te-am citit,
tu mi-ai vorbit, mi-ai zambit,
insa te-ai amagit si-amar imi zambesti,
caci in cele din urma, ai uitat cine esti.

Condamnat sa fiu, judecat... de tine,
chiar si de cel... de langa tine,
raman, ramai cu bine, ilustrata amintire,
cu al tau fals pe chip, falsa privire.

Cu bagare de seama, candva te-am ales,
nu esti, ce mi-ai dat de inteles...
si intr-un final, eu urma de pas,
impregnat in praf las.


risipit, gand ratacitor...





Al drumetului, ratacit duh,
asfintitu-i zambet, ascuns in vazduh,
gandurile, precum fluturii zboara,
iar privirea-i... adiere usoara,
cazuta spre al soarelui asfintit,
sa fie trezit, de-al soarelui rasarit,
a carui raza, sa-i mangaie tandru,
incruntatul chip aspru.

Ploapele-s greu lasate
si gandurile-s inselate,
dar dorinta-i inca vie
frageda in vant ca o papadie.
pe al lungului drum sihastru
curmata-i suferinta aspru,
in somnul ce-l cuprinde,
cu un zambet amarui, fara de cuvinte.

O lacrima, o floare,
un zambet de la soare,
o poteca deschisa in urcare,
in urma pasului, lasa fiecare.