De-ale sufletului hoinar


Al sufletului hoinar,
Urma-i acel pas grabit,
Calauzit, de-acel gand bizar,
Mereu, plecat si revenit.


Al sufletului hoinar,
Silueta-i difuza umbra,
Calauza, in ceata pierduta,
Cu framantari launtrice,
De sentimente magice, invaluit,
In gol, e atintit,
Pomenit a fi, de altii numit,
Calator, pierit in asfintit.


Al sufletului hoinar,
Intr-acel schilet,locu-i de pace,
Unde cararea, deasupra norilor te urca,
Unde-i sfanta, a naturii gravura-nstanca,
Loc de pace, loc de ruga.
Amintirea ta, hoinar suflet,
Aici n-are sa se franga...!!!

Vlaga poetica.




Franta, ti-e amintirea,
Epigon hoinar poetic,
Traindu-ti implinirea,
Tu stancos sihastru vrednic.


Acolo... sus pe-o gura de rapa,
Gata sa se rupa,
A ta inima, batrana si franta,
Sta rupeastra-nstanca,
Asteptand, ca cineva,
La viata s-o aduca.


Ingeru-i c-o carte-nmaini,
Rostind, de-ale lui rugaciuni,
Iar clopot, la schit in vale bate,
Calugaru` toaca de-asemeni,
De te trezestete din moarte.


Din al somnului de veci,
Tu te trezeste,
Al nostru invatator etic,
Si ne gazduieste,
In al tau altar, euforic etnic,
Iar de-al gandului necugetat, tu ne pazeste,
Si ne-imbuna, cu al tau ego poetic.

Acici... voi fi.

Aici... mereu voi fi,
revenit din departare,
iar tu aici mereu vei fi
in asteptare, s-apar din zare.

De-am promis am revenit
s-ascult al tau cant
acum parca... desmortit
de-al primavrerii vant.

De-am promis, am revenit
s-adorm pe al tau cant
ce pe-asfintit suna a jelit,
sub acel inalt brad carunt.

Dulce-i linul grai al apei
si-al greierului cant, de jale,
in acordul chitarei
venit... din stearpa vale.

Cand noaptea da navala
ceru-i sclipitor, de astri plin
si de-ndata se astrne o liniste totala,
chiar si peste al greierului suspin.