Secatuiti de gand si dor.


Tulburata ti-e amintirea,
De-al gandului prezent,
Printr-o picatura scursa-i fericirea,
Pe-al curatului tau zambet.
Curmata-i suferinta,
De bratul, ce la piept te strage,
Ce la indoiala-i pusa credinta,
Furtuna ravasitoare-i iubirea.

Gandu-i vocea singuratatii,
Pe acea distinsa, croita cale,
Camarad in lungul pustietatii,
A prapastiilor mintii tale.
Pentru o clipa oplosit,
Ostenit, stau zgribulit,
De o pala de vant lovit,
S-ascult, de jale... al tau grait.

De pe-o mareata stana,
Fara cant de struna,
Adulmec, un gingas asfintit,
Ci nu de-al valului inghitit.
Caci dintr-o mie de bujori,
Secatuiti de doruri,
Cules-am, ai tai obrajori,
Sa-ti dau aripi sa zbori.

Rugaciune

Ratacitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stapane,
În fata stralucirii tale.
În drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Parinte,oranduie-mi cararea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapa,
Cum vor sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapa.
Din valul lumii lor ma smulge
si cu povasa ta-nteleapta,
În veci spre cei ramasi în urma,
Tu, Doamne, vazul meu îndreapta.

Dezleaga mintii mele taina
Si legea farmecelor firii,
S?adeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi cântecul si da-mi lumina
Si zvonul firii-ndragostite,
Da-i raza soarelui de vara
Pleoapei mele ostenite.

Alunga patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Si de durerea altor inimi
Învata-ma pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi prada
Ursitei mastere si rele,
Ci jalea unei lumi, parinte,
Sa plânga-n lacrimile mele.

Da-mi tot amarul, toata truda
Atâtor doruri fara leacuri,
Da-mi viforul în care urla
Si gem robiile de veacuri.
De mult gem umilitii-n umbra,
Cu umeri garbovi de povara...
Durerea lor înfricosata
În inima tu mi-o coboara.

În suflet seamana-mi furtuna,
Sa-l simt în matca cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsa
Pe strunele înfiorate;
Si cum sub bolta lui aprinsa,
În smala de fulgere albastre,
Încheaga-si glasul de arama:
Cântarea patimirii noastre.

muntele-i...

Muntele-i un stil de viata,
De munte, spiritu-i educat,
Sa fi om cu simt in viata,
Ci nu de-al turmei individ destrabalat,

Pe frunte-i sudoare,
Picatura de roua, cazuta pe frunze,
Ca pret platit, admirand a naturii splendoare,
Ci nu portrete false, de plastic, confuze.

De urci pe brane si creste,
Raspuns intrebarii "De ce?", muntele-ti gaseste,
Prin al naturii glas grait,
Vei fi calit, intelept, pentru orice pregatit.

Dintr-a ta nesimtita nepasare,
Cutremurat sa fi trezit,
Ca de pe-nalta stanca-i a mea rugare,
Pentru tine, sa fi de ingeri pazit.

De-ale sufletului hoinar


Al sufletului hoinar,
Urma-i acel pas grabit,
Calauzit, de-acel gand bizar,
Mereu, plecat si revenit.


Al sufletului hoinar,
Silueta-i difuza umbra,
Calauza, in ceata pierduta,
Cu framantari launtrice,
De sentimente magice, invaluit,
In gol, e atintit,
Pomenit a fi, de altii numit,
Calator, pierit in asfintit.


Al sufletului hoinar,
Intr-acel schilet,locu-i de pace,
Unde cararea, deasupra norilor te urca,
Unde-i sfanta, a naturii gravura-nstanca,
Loc de pace, loc de ruga.
Amintirea ta, hoinar suflet,
Aici n-are sa se franga...!!!

Vlaga poetica.




Franta, ti-e amintirea,
Epigon hoinar poetic,
Traindu-ti implinirea,
Tu stancos sihastru vrednic.


Acolo... sus pe-o gura de rapa,
Gata sa se rupa,
A ta inima, batrana si franta,
Sta rupeastra-nstanca,
Asteptand, ca cineva,
La viata s-o aduca.


Ingeru-i c-o carte-nmaini,
Rostind, de-ale lui rugaciuni,
Iar clopot, la schit in vale bate,
Calugaru` toaca de-asemeni,
De te trezestete din moarte.


Din al somnului de veci,
Tu te trezeste,
Al nostru invatator etic,
Si ne gazduieste,
In al tau altar, euforic etnic,
Iar de-al gandului necugetat, tu ne pazeste,
Si ne-imbuna, cu al tau ego poetic.

Acici... voi fi.

Aici... mereu voi fi,
revenit din departare,
iar tu aici mereu vei fi
in asteptare, s-apar din zare.

De-am promis am revenit
s-ascult al tau cant
acum parca... desmortit
de-al primavrerii vant.

De-am promis, am revenit
s-adorm pe al tau cant
ce pe-asfintit suna a jelit,
sub acel inalt brad carunt.

Dulce-i linul grai al apei
si-al greierului cant, de jale,
in acordul chitarei
venit... din stearpa vale.

Cand noaptea da navala
ceru-i sclipitor, de astri plin
si de-ndata se astrne o liniste totala,
chiar si peste al greierului suspin.

Milenar altar de stanca.

Pe-al milenarului altar stancos,
printre ale soimurilor piscuri,
ce se-nalta, spre cer maiestos,
stau carari croite-nurcusuri.

Pe-al milenarului altar de stanca,
stau de veghe, batranii... soimi pazitori
ale cararilor si piscuri ce te urca,
spre cer, prin altarului paduri.

Al milenarului stancos altar,
de-i asculti chemarea,
de altarului izvor secular,
intampinata ti-e calea.

Al milenarului stancos altar,
de-i pasesti cararea,
lipsit de acel gand avar,
iti vei gasi impacarea.

Milenaru` altar de stanca,
al unei guri de rai, e pazitor,
si-al mandrului ciobanas ce canta,
din fluieras mioarelor.

Milenaru` altar de stanca,
ce zgaraie in nori,
e strajer, al verdelui plai
si alor sale comori.

Milenaru` altar de stanca,
din loc-i neclintit
in ale sale zari asteptand,
privind, a imbatranit.

La milenaru` altar de stanca,
orice calator, la poale-i bine venit,
gand bun cu el, de are s-aduca,
intr-a lui imparatie-i bine primit.

Frantura de ego

Ratacit... intr-un labirint de ganduri,
pierdut... printre fragmente si randuri,
in urma las, franturi de ego
ce usor se pierd, ca un glas in ecou.
Pe langa tine, agale trec...
nu te vad... te lovesc,
ma opresc, te privesc,
ma scuz si mai departe pasesc,
nepasator in front.
Ca un soldat anonim,
lupt portzi inchise, acum sa deschid
,speriat de gandul ca intr`o buna zi,
imbatranit ma voi trezi!!!...
Ca n`am trai... ci viatza m`a trait...!!!
Candva vizibil pe kip, in oglinda privind...
am sa mai numar un rid!
Ascultand... al ceasului tic tac,
imi doresc, a putea opri,
timpul in loc...fix la acel
ding... dong.

Acolo sus

Acolo sus in bataie de vant
Cu pielea arsa de soare
Suntem simpli calatori pe pamant
Cu fruntea plina de sudoare.


Ca soimii singuratici
Ce pace-n gand vor s-aduca
Intre 2 munti paduratici
Acolo sus pe o stanca
Sta scris sub o cruce:


"Fie ca acest loc sa va fie voua,
celor care inca nu cunoasteti adevarul
loc de popas si meditatie,
iar voua celor ce credeti in Dumnezeu

sa va fie loc de rugaciune si popas."

De-l urcati, Sa-l respectati...

Muntele de-l respectati,
La rand veti fi respectati.
E mare lucru, curat de-l pastrati,
Peisaje frumoase aveti sa pozati.
Nu e greu, gunoiu’-npunga sa-l depozitati
Si-apoi de rucsac sa-l agatati!...!
Si-n refugii de va aflati
Adapostu’ nu-l vandalizati.
De plecati, curat de-l lasati,
Pe vreme rea veti fi bine primiti;
deci vedeti? tot in el v-adapostiti.
Iar de-l vandalizati, de-l murdariti
pe vreme rea in mizerie aveti sa dormiti?
Deci nu fiti nesimtiti!...
Fiti oameni cu bun simt!...
Iar de te afli printre cei drepti
Ziua buna, da celor curmati
Fie pe jepii mari sau mici.
Oriunde cu pasu’ de te duci
Pe acolo sau pe aici,
Fie de cobori sau urci
Ai sa vezi rasarind pe stanci
Una, doua sau mai multe cruci.
De treci si-ai sa le citesti
pe piele simti furnici.


"Calatorule opreste-te o clipa
ca si eu am fost ca tine,
cu dragul de a vedea cabana
mi-a fost urcusul pe aici
si moartea nemiloasa
mi-a taiat calea
si firul vietii celor 18 ani"