Adevar sau aberatii?

Paulo Coelho ne spune: "Viata este unoeri foarte zgarcita... trec zile, saptamani, luni si ani in sir fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.". "Viata nu iarta slabiciunea." foarte ferm ne spune Adolf Hitler, iar "ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata" ne spune nenea Robert Heinlein.
Eu spun ca sunt multe filozofii si citate despre viata, insa una singura cu toti o stim si e spusa de Jeremy Schwartz- "Traieste fiecare zi, iubeste, daruieste, ca si cum ar fi ultima, pentru ca una din ele chiar va fi." insa nu stiu cati dintre noi o intelegm si o aplicam la adevarata ei valoare! Noi stim ce vrem, stim sa ne plangem, stim sa cerem, sa avem pretentii, insa eu ma intreb: cate persoane din noi toti astia care umbrim pamantul, s-au gandit la schimb ce ofera? Eu aduc o afirmatie "dupa fapta si rasplata"! Insa observ ca majoritatea indivizilor ce alcatuiesc aceasta societate sunt prea ocupati cu negarea, critica, judecata semenilor si a faptelor lor, sunt ocupati sa se scuze facand acuze, sa se ascunda... etc. Albert Einstein imi atrage atentia spunand : "Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, de a crede ca nimic nu este un miracol; al doilea, ca si cand totul este un miracol." tu ce crezi ??? Adevar graieste si nenea Iorga, astfel spunand :"Viata nu inseamna a trai, ci a sti pentru ce traiesti." iar in completare asa pe final il aduc si pe Benjamin Franklin cu ale sale spuse:"Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata!"

Bine este totd`auna

Bine este totd`auna
Sa bem , sa ne ospatam
Si cu totii dimpreuna
Sa radem si sa cantam.

Lasa lumea sa vorbeasca,
Sreige, zbiere, cat o vrea;
Gluma, jocul sa traiasca,
Voi cu el a ma-ngropa.

Veniti, frati, sa traim bine
Veseleindu-ne-ntre noi,
Ca prea curand vremea vine,
Cea-ncurcata cu nevoi.

Ne apasa, ne-nconvoaie
Cu mana ei cea rea,
Si de jocuri ne despoaie,
Ne-mbraca cu haina grea.

De batrani sa ne ascundem
Si sa fugim cat putem,
Si necontenit sa facem
Ce ne place si ce vrem.



Poveste...

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…

Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Demonul meu

Doar relele în el le-adună,
Tăind întunecatul nor,
Iubeşte groaznica furtună
Şi foşnetul pădurilor.
Iubeşte nopţile posace
Şi luna palidă-n abis,
Amarul zâmbet, ochiu-i place
Pustiu de lacrimi şi de vis.

Deprins să-şi plece-a lui ureche
La josnicii şi la arţag,
Îşi râde de credinţa veche
Şi de cuvântul bun şi drag.
Iubirea, mila,-i sunt străine,
Căci se hrăneşte ne'ncetat,
Cu fumul luptelor haine
Şi izul sângelui vărsat.

Când un martir apare-n lume
Pe tată-l umple de necaz
Cu zeflemele, crude glume, -
Sarcasm răsfrânge-al lui obraz.
Iar când coboară-n groapa rece
Vreun om, el cel din urmă ceas
Cu muribundul şi-l petrece
Înveninându-l cu al lui glas.

Şi mândrul demon, viaţa toată
Mă va-nsoţi, în orice loc,
Zvârlind în mintea-mi zbuciumată
Lumina unui straniu foc.
Îmi va vădi desăvârşirea
Pe veci smulgându-mi-o – şi-apoi
Momindu-mă cu fericirea
Va lua-o veşnic înapoi.

Cuvinte intelepte...

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate! Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii.
Infrangerea nu este decat a celor care o accepta.
Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
Ca sa ajungi mare nu este suficient sa fii puternic, trebuie sa mai si stii cum sa-ti folosesti aceasta putere.
Cel mai sigur semn ca cineva nu este important este silinta cu care isi da importanta.
Unii oameni cred gresit ca opusul dragostei este ura, cand de fapt este indiferenta.
Este imposibil sa-i ridici pe altii la un nivel mai inalt decat acela la care te aflii tu insuti.
Unii oameni vorbesc din experienta, altii, din experienta, nu vorbesc!
Cand cineva spune ca are o constiinta curata asta inseamna, de obicei, ca are si o memorie proasta.
Cand vrei sa lauzi un copil lauda-i faptele, nu-l lauda pe el.
Facand astfel vei incuraja comportamentul, nu mandria.
Un copil este un inger ale carui aripi se micsoreaza pe masura ce ii cresc picioarele.
Suntem inclinati sa credem nu ceea ce este adevarat, ci ceea ce ne place.
Curajul este capacitatea de a te purta asa cum trebuie chiar si atunci cand esti pe jumatate mort de frica.
A fi curajos nu inseamna a te arunca inainte in primejdie, cu orice risc, ci a fi hotarat sa fii intotdeauna de partea adevarului.
Primul pas catre biruinta este sa stii cine-ti este dusmanul.
Cea mai sigura cale spre bucurie este sa cauti sa faci o bucurie altuia.
Cuvintele frumoase pot fi scurte si usor de spus, dar ecoul lor tine vreme indelungata.
Cea mai mare rasplata pentru stradaniile unui om nu este ceea ce castiga prin munca sa, ci ceea ce devine prin ea.
O cearta este o intrecere in care fiecare vrea sa aiba primul ... ultimul cuvant.
Invata si din greselile altora, nu vei avea timp sa le faci tu pe toate.
Lacrimile varsate pentru tine dovedesc slabiciune, cele varsate pentru altii sunt un semn de putere.
Luna de miere este un concediu pe care ni-l luam inainte de a lucra pentru un nou sef.
Cu cat un om stie mai putin, cu atat este mai usor de convins ca stie totul.
Ideile sunt ca si copiii: ale tale sunt cele mai frumoase!
La cei mici, naivitatea este inocenta; la cei mari, ea este ... inconstienta!
Fii bucuros cand necazurile au ajuns la culme - orice ti s-ar intampla, nu poate sa-ti fie decat mai bine.
Optimistul gaseste o ocazie in fiecare situatie dificila. Pesimistul gaseste ceva dificil in orice ocazie. Majoritatea oamenilor, arunci cand iti cer parerea, nu-ti vor sfatul ci doar... sprijinul.
Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume.
Un barbat intelept nu isi contrazice nevasta. El asteapta pana o face ea singura.
Sunt doua categorii de vorbitori; unii care n-au nevoie de nici o introducere si altii care... nu merita nici un fel de introducere.
Un prieten este unul care-ti stie toate defectele si totusi mai are ochi sa-ti vada si calitatile.
Este in general stiut ca adevaratul caracter al cuiva se vede si din prietenii pe care... nu si-i face. Daca nu poti spune ceva bun despre prietenii tai, inseamna ca te-ai imprietenit cu cine nu trebuia.
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prieteni insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.
Unii oameni te fac sa doresti ca parintii lor sa nu se fi intalnit niciodata.
Un proverb este o propozitie scurta bazata pe o experienta indelungata.
Cand marfa este buna MERITA sa-i faci reclama, cand e proasta TREBUIE sa-i faci reclama. Saracia nu este dezonoranta in sine, atata vreme cat nu este produsul lenii, ignorantei sau risipei. Exista doua cai sigure spre dezastru: sa asculti de toata lumea si sa nu asculti de nimeni.
Daca spui intotdeauna ceea ce gandesti, nu te astepta sa auzi intotdeauna ca raspuns numai ceea ce-ti place.
Este uimitor ce repede ajungi sa fii convins de un lucru, de indata ce afli care este parerea sefului! Daca toata lumea este de acord cu tine, probabil ca esti foarte inteligent. Sau s-ar putea sa fii... seful.
Daca munca asidua nu este un talent este in orice caz cel mai bun inlocuitor al lui.
Mai bine sa taci si sa pari prost, decat sa vorbesti si sa spulberi toate indoielile.
Iubesti viata? Atunci nu mai risipi timpul din care este facuta!
Eram trist ca n-am pantofi, dar am intalnit pe unul care n-avea picioare.
Adevarata valoare a unui om este cat l-ai pretui daca ar pierde tot ceea ce are.
Varsta nu te protejaza de atacul iubirii, dar iubirea te poate proteja, intr-o oarecare masura, de atacul anilor!
Tocmai cand credeam si eu ca o scot la capat, se gasi unul sa mute capatul mai incolo ...

Îmi port pustiu prin noapte pasul meu

Pe drumul cu pietriş lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceaţă azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sunt toate!
Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?
Vreau numai linişte şi libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Şi să se-nalţe răsuflând mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierde
Un cântec de iubire lin şi clar
Şi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,
Deasupra frunţii mele un stejar.

Intelegere

Las  gloata sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca
S-arunce-n cale cu noroi.

`Naintea idiotilor lumii
Nu plec genunchii, nu cersesc;
La fel cu tine, gandul nu mi-i
Nici sa urasc, nici sa iubesc.

M-afund, far` sa le caut rostul,
In chefuri, nici voios, nici trist;
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.

Si pretuim in viata toata
Doar oamenii. Atata tot!
Nu ne-om minti noi niciodata
Nici altii-a ne-nsela  nu pot.

In larma gloatei ne-ntalniram;
O zi ca orice alta zi.
Fara de bucurii iubiram,
Fara de tristeti ne-o desparti.